Săptămâna-n retrovizor (25.07.09.)

Săptămâna a început cu desertul. Boc şi-a servit cabinetul cu fructe cumpărate de pe marginea drumului şi le-a sugerat colegilor de guvern să cumpere produse româneşti şi astfel să încurajeze agricultura, asta fiind şi o măsură anti-criză. V-am povestit despre banana românească şi ţăranu’ de oraş care vinde pe tarabe marfă turcească. Explicaţia importurilor de 70% a produselor agricole este rezultatul politicilor falimentare. Şi a lipsei politicilor.

În fiecare vineri se întâmplă câte ceva. Uneori lucruri pe care cei implicaţi vor să le facă pierdute din faţa ochiului public – câte o ordonanţă de urgenţă, o decizie a vre-unei instanţe, o eliberare sau un arest, o demitere sau o numire-n funcţie – sau ceva ce să spele, pieptene şi parfumeze evenimentele unei săptămâni, să servească drept perdea. Praf în ochi.
Ieri premierul Boc a anunţat pe un ton grav diminuarea salariilor cabinetului său cu 20%. Mai importantă este măsura diminuării cabinetelor cu 20% şi reducerea numărului agenţiilor guvernamentale cu 50%. În ceea ce priveşte diminuarea salariilor începând cu data  de 1 august, măsura este doar o propunere pe bază de voluntariat, un gest populist cum l-au caracterizat chiar unii din membrii cabinetului, cuantificat în cifre reale nu cred că reprezintă o economie semnificativă la buget şi fără un cadru legal – o ordonanţă de guvern – banii oricum până una-alta rămân doar blocaţi într-un cont. Pe de altă parte, anunţul lui Boc poate fi un semnal de alarmă pentru sectorul bugetar: urmează reduceri salariale şi de personal. Modul în care guvernul Boc risipeşte banii proveniţi în mare parte din împrumuturi, reflectă lipsa de idei şi soluţii al actualei clase politice. Se pompează banii în continuare doar în menţinerea pe linia de plutire a unui sistem bolnav şi defect şi nu eu, dar nici analiştii economici nu regăsesc nicio sumă în dezvoltare şi investiţii. Nu împovărarea generaţiilor următoare de datorii fabuloase este grav – un aspectul strict moral ce într-o ecuaţie economico-financiară n-are nicio relevanţă – ci faptul că nu se creează nici un cadru economic pe baza căruia generaţiile viitoare să aibă posibilitatea returnării împrumuturilor.
Pe de o parte mă înspăimântă lipsa viziunii şi a gândirii în perspectivă a celor care ne-au şi ne conduc, pe de altă parte mereu m-am întrebat dacă se poate fura suficient de mult să ajungă pentru 3-4 generaţii? Se pare că da…
În mod paradoxal, cred că actuala criză putea servii drept trambulină României. Era momentul optim pentru reformarea radicală al sistemelor vitale din stat: justiţia, educaţia şi sănătatea. Era un moment perfect pentru regândirea agriculturii şi reaşezarea ei pe un făgaş modern şi productiv în termeni reali. La fel şi economia putea fi relansată şi mai presus de toate, era momentul ideal pentru a gândii şi implementa o strategie de perspectivă pentru dezvoltare generală. Cu banii obţinuţi cu uşurinţă din împrumuturi, în 2-3 ani se putea dezvolta infrastructura şi adusă la un nivel European. Construirea de autostrăzi şi drumuri moderne pe de o parte crea un număr mare de locuri de muncă sigure şi o infrastructură esenţială pentru dezvoltarea ulterioară. La fel şi modernizarea aeroporturilor şi construirea unor aeroporturi noi în oraşe vitale cum este de exemplu Braşovul. Nu ţin minte de la primele alegeri din 1991 să fi avut o coaliţie atât de puternică – cel puţin pe hârtie – cum este actuala coaliţie cu o susţinere de 70% în parlament. Dacă aveau o strategie, o viziune globală şi un plan de perspectivă, puteau să treacă prin parlament toate legile necesare de a reforma şi redefinii tot sistemul actual împotmolit şi cu banii avuţi la dispoziţie se putea realiza reconstrucţia ţării din temelii. Dacă nu se poate face reformă în astfel de condiţii, nu ştiu când şi cum s-ar mai putea face. Îmi este imposibil să înţeleg dacă este vorba despre pură prostie şi nepricepere sau rea-voinţă. Momentul actual de criză, este unul aproape la fel de propice ca cel al revoluţiei din ’89. Dacă banii s-ar investii conform unui plan viabil de perspectivă şi nu s-ar risipii pe cheltuieli curente, am avea nu doar stabilitate ci creştere economică şi o relansare reală economică şi implicit socială. Şi atunci ca şi acum, conducerea de stânga ratează cu poarta goală şi ne serveşte… apă de ploaie.
Poate acest lucru l-au simţit şi liberalii. Fost ministru de Finanţe, Varujan Vosganian, a ieşit vineri în faţă şi a cerut premierului Boc „pentru două săptămâni, conducerea Ministerului de Finanţe şi, împreună cu echipa mea, daţi-mi şi lista de proiecte de 3 miliarde de euro şi eu vă asigur că vă finanţez, din Fondul naţional de dezvoltare, toate aceste proiecte, pentru a demonstra dacă aceşti bani au fost risipiţi sau nu”. Vosganian se referea la acuzele venite de la Cotroceni, conform căruia guvernul Tăriceanu a risipit această sumă şi nu i-a folosit la… investiţii. Dincolo de tragicul real, situaţia este comică în condiţiile în care cum spuneam, guvernul Boc numai investiţii nu face ci doar astupă găuri. Şi dacă acum ne tratează cu apă de ploaie, după alegeri urmează potopul…

Faptul că liberalii au decis să treacă în opoziţie, dă roade. Conform ultimul sondaj, realizat de BCS, Băsescu rămâne în fruntea preferinţelor electorale cu 35,4%, urmat de Antonescu cu 21,5%, şi abia pe locul trei Geoană cu 19,1% – în continuare sub scorul partidului. PNL torpilează pe unde prinde PDL-ul în tandem cu PSD-ul şi PSD-ul cu aportul PDL-ului… 😆 E totuşi un joc periculos, poate că jocul duplicitar dă rezultate strict electoral, totuşi situaţia actuală necesită soluţii, nu perpetuarea bâlciului şi al faultărilor reciproce…

Astfel PDL scade în sondaje datorită scandalurilor din guvern şi anti-performanţelor guvernului condus de Boc. După ce comisia parlamentară şi-a dat verdictul în cazul Ridzi, Laura Kovesi a cerut începerea  urmăririi penale al fostei ministru. Veştile proaste nu se termină aici pentru democraţi: propunerea liberalilor pentru înfiinţării unei comisii similare şi pentru Elena Udrea a fost îmbrăţişată de PSD şi în ciuda ameninţărilor premierului Boc, luni probabil această comisie îşi va începe activitatea.
Dar nici pesediştii n-au cu ce se lăuda. Scandalul Spiru Haret şi prestaţia ministrului Andronescu le-a şifonat imaginea considerabil, Raportul pe Justiţie a scos în evidenţă corupţia şi implicarea politicului în Justiţie şi face referiri directe la Adrian Năstase, iar excentricul şi puerilul primar de Constanţa, Radu Mazăre a provocat cu uniforma de Wehrmacht un scandal internaţional ce poate avea repercusiuni grave asupra României. După ce Centrul Wiesenthal a cerut demisia sau demiterea primarului pesedist, Rusia a solicitat luarea unor măsuri la nivel internaţional. În timp de criză economică şi financiară este perfect să-ţi-i pui în cap pe evrei şi ruşi ca şi cum n-ai avea nevoie de bani şi bancheri şi nici de gaz la iarnă de la vecinii ruşi. Mazăre nu că nu intenţionează să demisioneze şi în loc să-şi ceară scuze, doar s-a justificat. Dacă gestul lui a fost taxat de preşedintele Băsescu ca fiind: „un teribilism de prost gust”, lipseşte orice reacţie la fruntea partidului său, fapt mai mult decât bizar având în vedere că este un partid de stânga… Dar PSD ne-a obişnuit cu protejarea personajelor dubioase şi nu Mazăre este singurul individ cu dosarele penale pierdute-n labirintul Justiţiei „independente”…

Amintitul Raport pe Justiţie ne menţine sub monitorizare în principal din cauza corupţiei şi ineficienţei datorată în primul rând interferenţei cu politicul.

Discursul lui Băsescu a avut virilitatea de care de ceva vreme n-a prea mai dat dovadă preşedintele în funcţie şi cred că este un semnal pentru cei care deja îl vedeau gata învins în cursa pentru un nou mandat la Cotoceni. Dacă sondajele reflectă realitatea, singurul contra-candidat serios este Crin Antonescu. Cu toate acestea Băsescu s-a ocupat de Geoană şi Năstase într-un ton miştocar şi acidulat. În cazul preşedintelui pesedist a vorbit despre şefia peste bostani iar în cazul lui Năstase a amintit de bărbăţia şi nevinovăţia acestuia… 😆
Băsescu a supărat şi sindicatele din învăţământ cu afirmaţia conform căreia sunt vinovaţi de blocarea reformei din învăţământ. O abordare pe cât de curajoasă, pe atât de interesantă: fabrica de diplome şi brambureala din învăţământ convine atât profesorilor, cât şi celor care vor o diplomă… cu orice preţ.

Apropo Spiru Haret, în urma controlului efectuat la USH, s-a constatat că sunt câteva zeci demii de diplome puse sub semnul întrebării şi încă se caută o soluţie pentru rezolvarea situaţiei. Pe partea cealaltă a baricadei, reprezentanţii USH au sesizat Comisia de abuzuri din camera deputaţilor cu privire la acţiunile ministerului educaţiei în scandalul diplomelor. George Neculau, purtătorul de cuvânt al universităţii, a declarat că scandalul a fost declanşat de un conflict de interese. Ce înseamnă cu exactitate acest lucru, încă nu s-a lămurit, cum nici Băsescu n-a intrat în detalii. Pe lângă procesul intentat de USH Ministerului Educaţiei, peste 20 dintre absolvenţii Secţiei din Deva a Universităţii “Spiru Haret”, care au fost scoşi din examenul de titularizare, au depus plângere penală împotriva Inspectoratului Şcolar Judeţean Hunedoara. Nici sindicatele nu stau deoparte: reprezentantul Alma Mater, Răzvan Bobulescu a afirmat că sunt dispuşi să examineze toţi studenţii USH care se simt nedreptăţiţi. Asta în schimb nu rezolvă problema absolvenţilor scoşi din sălile de examene la titularizarea pentru posturile de profesori… Scandalul este departe de a se fi terminat şi cum am mai spus, finalul o să fie determinat tot politic şi în nici un caz prin prisma revizuirii sistemului educaţional. Nici abordarea Rectorul Aurelian Bondrea de la USH nu duce nicăieri: „Nu dau socoteală nimănui. Harvardul cât e de Harvard are vreun antet al vreunui minister? Harvardul e Harvard. Nici nu există vreun minister”. De suferit, suferă în continuare studenţii şi absolvenţii până când cei de sus îşi rezolvă disensiunile…

Autostrăzile cresc doar cu centimetrii pe an, spitalele au rămas fără medicamente la jumătatea anului, banii nu sunt suficienţi nici pentru asigurarea salariilor din justiţie şi învăţământ, sunt instituţii rămase fără curent şi alte utilităţi în urma neplăţii facturilor curente, şomajul creşte alarmant în ciuda faptului că este vară şi se mai găsesc ceva slujbe sezoniere, oamenii rămân restanţieri şi pe timp de vară la întreţinere şi numărul celor care nu mai reuşesc să-şi achite datoriile la bănci creşte simţitor de la lună la lună.
Primul – şi deocamdată singurul – efect al mult trâmbiţatului program „Prima Casă” este umflarea preţului apartamentelor cu două camere…
Nu ştiu cum administrează guvernul banii, dar se tot duc şi nu se vede nimic. Până una-alta, România a primit, vineri, prima tranşă, în valoare de 1,5 miliarde euro, din împrumutul contractat de la Comisia Europeană. Floare la ureche, îi sparge guvernul şi pe aceştia! 😆

Nu pot să nu amintesc de criza care paralizează şi America: statul California nu mai reuşeşte să facă împrumuturi şi nu este singurul stat în această situaţie… Sunt semnale care ar trebuii să ne pună cu atât mai mult pe gânduri…

Eclipsa totală de soare din această săptămână – susţin unii astrologi – prevesteşte o perioadă tulbure şi grea.

Mai tulbure şi mai grea? 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1GA7tgvjfyY]

7 comments on “Săptămâna-n retrovizor (25.07.09.)

  1. Reducerea numarului de personal, indiferent in care domeniu de activitate, reprezinta o alegere proasta. (zic si yo) Deoarece, acela (sau aceia putini) care va (vor) ramane pe post va (vor) trebui sa lucreze si in locul celor dati afara. Nu doar fizic si psihic nu vor rezita mult dar si calitatea serviciilor va fi slaba spre nula.
    Ar fi mai bine, chiar si pe timp de criza sau mai ales pe timp de criza, sa tii un numar mediu de angajati cu un salariu mediu. Eu zic ca e mai bine cate putin pentru fiecare, decat salariu de subzistenta (pentru ca desi raman putini angajati – acestia nu vor avea salariu mai mare si nici satisfacator) unui grup foarte mic de angajati. Vor claca. La fel si tot sistemul.

    Agricultura. Nu tin eu bine minte exact anul. Trebuie sa fi fost prin 2003-2004. Cand s-a importat o cantitate enorma de grau. Ceea ce tin bine minte este suma oferita taranului per kil de grau: 30 de bani. Pentru ca – ziceau cei de la conducere – nu corespunde normelor mUE. In aceste conditii taranul a preferat, cu surplusul de grau, sa-si creasca animalele din gospodarie. Si in prezent, taranul isi seamana atata grau cat sa-i ajunga pentru faina de paine. Am consumat paine facuta din faina obtinuta din “acel grau”, framantata acasa in covata si coapta in cuptor. Poti sa ma crezi pe cuvant ca nu exista paine mai buna ca si aceea. Imi procuram jumate de paine pentru o saptamana. De Luni pana Duminica, nu-si schimba gustul, nu se acrea, nu se mucegaia, nu isi schimba consistenta, nu se sfarma nici nu se turteste atunci cand o tai. Doar coaja devenea putin mai uscata. Plus ca, nu era necesar sa manaci juma’ de kil de paine ca sa te saturi. Asadar … Eu nu pot sa inteleg ce norme nu a intrunit acel tip de grau.

    Diplome. Si ce-i daca exista o fabrica de diplome? Singura problema ar fi daca programa nu este realizata corespunzator: adica profu se preface ca preda si elevul se preface ca invata.
    De ce se considera a fi un neajuns faptul ca omul vrea sa invete ceva. Chiar asta a fost o tema de discutie: romanul considera ca stie de toate si nu mai doreste sa invete nimic nou. Amu’ avem dornici dar … nu e voie, ca e buba. 😮

    Sa zicem ca eu vreau sa studiez si sa obtin o diploma (de ex.) in psihologie. Probabil ca nu voi profesa in acest domeniu niciodata. Insa, as dori sa stiu cat de mult posibil si daca tot am invatat corespunzator vreau si o nota pe masura, plus atestarea cunostintelor mele (aka diploma). Sau imi doresc studii temeinice de limba engleza. Nu ma voi face prof de engleza niciodata. Ce treaba are cineva (sau guvernul) cu mine, chiar daca imi agat in cui acea diploma? Vreau sa invat ceva si sunt dispus sa investesc in asta (aka taxa anuala de studii). De ce se considera asta a fi o boala? Pentru ca asa a ajuns sa fie privit fenomenul: ca o ciuma.

    Drumuri/sosele. Sotul meu le aduce aminte celor din jur, de fiecare data cand ei se plang de drumuri proaste: “Sa luam un simplu exemplu: vecinii maghiari. In ’89 si noi si ei aveam aproximativ acelasi numar de km de autostrada. Dupa 20 de ani noi avem cu 100 de km in plus, iar Ungaria are aproape de 10 ori mai mult. Si tineti seama de populatia mult mai mica a Ungariei si supfarata mai mica a tarii decat a noastra.”

    Sanatate. Sunt zeci de apeluri catre oameni; donati 1-2-10 euro pentru nush’care copil bolnav. Ok! Este un gest umanitar. Dar! Ajuti doar un copil sau doi, trei. Aceleasi sume s-ar putea investi in sanatate. Nu merg departe decat … din nou Ungaria. Pe holurile spitalelor (fara a si scris ostentativ) se afla afise prin care oamenii sunt rugati sa aleaga ca si destinatie a celor 2% din venit spre sanatate. De asemenea, la tv nu vei vedea astfel de anunturi – orientate direct spre persoane. Ci, spre organizatii care se ocupa cu persoane avand diferite dizabilitati sau boli cronice.
    Tot la ei. Un manager al spitalului nu asteapta mura’n gura de la consiliul judetean. Bate la fiecare usa a firmelor din judetul respectiv. Se stie ca poti dona sume de bani pentru a scadea din impozitul pe venit.
    La noi si asta e interzis. Pentru ca managerul unui spital nu este angajat daca nu serveste interesul “cercului” aflat la conducere.

    Cunosc caz concret: Femeie medic care profeseaza in domeniu de cativa ani buni. A urmat un curs de management sanitar organizat de Min. San. A absolvit cu brio. Desi cursul s-a tinut local, ea a dat exemenul in Bucuresti. Banuiesc ca iti dai seama ce inseamna asta. A vrut se prezinte la un concurs pentru ocuparea postului de manager la un spital local. Pur si simplu nu i-a fost acceptat dosarul. S-a invocat (neoficial) motivul mai sus mentionat. Asa ca, a fost doar un singur concurent si acela era un rezident la vreo specializare medicala cu totul aparte decat management sanitar. Adica un copchil care nici macar nu are habar cum functioneaza sistemul medical, doar si-a luat de cateva ori salariul in acest domeniu.

    Week-end placut sa avem! Puszi. 😉

  2. pentr Petra – zi ceva făcut cu cap în ultimii 20 de ani din partea conducătorilor?
    putem umple sute de pagini şi…tot degeaba.

    ‘neaţa.

Leave a Reply to Petra Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *