codul galben cenuşiu

Ninsoarea ne surprinde şi-n februarie cum invariabil ne surprinde-n fiecare lună de iarnă an de an. Pe mine mă miră că ne miră, oraşul o ia razna, semafoarele se blochează, maşinile rămân agăţate pe linia de tramvai, simfonia claxoanelor nerăbdării se împleteşte cu înjurăturile impersonale în care boule sau vaco nu ţin cont de sex ci de situaţie. Bucureştiul nu este un oraş dinamic ci unul haotic, edilul şef este doar un bătrânel neajutorat şi impotent, un fel de Ciomu lăsat fără bisturiu, călăul ajuns victimă,  care ieri abia pe la ora 14 aduna-se consiliul pentru situaţii de urgenţă, când oraşul se scufundase-n omăt şi noroi din zorii zilei. Când nu ninge abundent atunci plouă şi se revarsă canalizările şi când este senin ne înghite praful şi ne prăbuşim în gropi. Trăim într-un oraş parcă sub asediu constant, încolţiţi de escavatoare, buldozere, pickhammere  şi macarale, un oraş veşnic sedus şi abandonat, îngropat sau îngheţat.
Pasajul Basarab între coşmar urban şi contorsionism contemporan. Oraşul se umple încet-încet cu relicve noi. Obiective atractive? Ruinele din jurul Casei Poporului, Casa Radio în paragină, clădirile abandonate din centru şi şantierele pustii, toate fac din capitală un tărâm de coşmar, o locaţie perfectă pentru filme de categoria B despre declinul civilizaţiei sau model pentru cum nu se face administraţie. Nici vorbele, nici cârnaţii kilometrici nu acoperă jegul şi lipsa de viziune sau priceperea, abordarea profesionistă a ce înseamnă administraţie şi urbanism.
Între două cazinouri, o farmacie şi o bancă, răsare încă un mall sau o biserică. Trăim într-un oraş casant şi cu tot betonul său, perfect perisabil.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=k9xCCjL1RZE]

Ninge, perdeaua albă găurită acoperă mizeria cotidianului, pentru un minut par rătăcit într-un basm cu aromă de măr copt şi vin fiert cu scorţişoare, apoi o rafală de vânt împrăştie mireasma de vis, oraşul se dezveleşte din nou, este şters şi cenuşiu, mă agăţ cu disperare de glugă, de fulgii ce-mi zgârie faţa, de un vis de vară risipit în nisipul fierbinte pe o plajă de demult…şi un alt cod galben 🙂 :

“Te uitai la mine si ma striveai cu privirea ta

O simteam grea…

Cadea ca o ploaie de vara, grea si insetata de pamant…

Apasandu-mi fiecare centimetru de piele acoperita

Arzand fiecare centimetru de piele dezgolita…”

Paradisul pierdut? „Viitorul sună bine…”

Soţ si soţie la poarta Raiului. Sf. Petru le repartizează un bungalow de vis pe o plajă însorită, lângă o mare albastră şi în umbra unor palmieri generoşi:
– Aveţi teren de golf şi tenis, piscină, şi dacă vă e foame şi n-aveţi chef să gătiţi, puteţi merge la oricare din barurile din apropiere. Totul este gratis.
Soţul către soţie: – Ai văzut?… Dacă nu erai tu cu tărâţele tale, cu antioxidanţii şi fulgii de ovăz şi fibrele vegetale… puteam ajunge aici încă de acum 10 ani!

2009022001200902200220090220032009022004200902200520090220062009022007200902200820090220092009022010

17 comments on “codul galben cenuşiu

  1. Cenusiul cotidianului versus frumusetea din ochii privitorului…Bancul ala e cu varianta demo au ba ?
    Frustarea naste monstrii,ca si somnul ratiunii…

  2. Nu stiu de ce te plingi pe tine te-a surprins iarna intr-un mod placut ,drept dovada frumoasele imagini ce le-ai surprins.
    Si sa nu mai vorbim de miresma marului copt care daca mai are si o aroma ruseasca e super……….intelegi (glumeam).
    o diminneata si o zi placuta sa ai!

  3. imi plac pozele. de sus in jos – din ceruri ne coboram pe pamanturi jilave… trecand prin verde inghetat, oprirea la bloc :)) sau in ruinele bucurestiului nostru drag. chiar nu sunt ironica… mie chiar mi-e drag. de neinteles?
    weekend cat mai placut si tie 🙂

  4. pentru flyaway – câteva ore de iarnă şi multă vâlvă… banc cu viarianta demo? nu-l ştiu, da’ cred că am înţeles ideea… 🙂
    frustrări şi monştrii domestici.
    ‘neaţa.

  5. pentru iulia m – nu m-am plâns. 🙂 m-am uitat în jur şi asta am văzut… realitatea este…hm. gri.
    o zi faină şi un week-end parfumat. 🙂

  6. pentru unicornu’ – ‘neaţa. 🙂 sunt un Braşovean rătăcitor… rebeleul fără… pauză. hahaha.
    sărut-mâna, mi-au prins bine versurile “împrumutate”.
    week-endul acesta e cum e, în week-endul viitor am ultimele două examene din sesiune. 🙂

  7. intotdeauna mi-au placut pozele tale..Pare natura frusta…insa daca le privesti cu atentie …fiecare dintre ele se asociaza unei stari ,transmite cu buna stiinta fie o..atitudine,fie o emotie trecuta prin filtrul unui suflet sau economia unui gand..

    Interesanta sintagmna …,,cod galben -cenusiu..

    Weekend frumos si …..Cod orange..:)

  8. pentru Miruna – mulţumesc. am inserat un mic foto-blog. 🙂 e fain când poţi combina cuvinte, sentimente şi imagini.
    week-end frumos!

  9. din pacate zapada asta care cade e atat de apoasa incat s-a transformat in sloata, e gri si urat , ai dreptate , n-are farmecul zapezilor , nametilor de altadata, cu totul alb in jur . Dar vad ca unicornii ti-au placut 😉

  10. hey, ma bucur ca ti-a placut ce-ai gasit pe taramul meu de tinerete fara tinerete…

    si m-am intors pt ca uitasem sa-ti zic succes! la examenele alea. 😉

  11. pentru unicornu’ rătăcit – ‘neaţa şi sărut-mâna! am de scris până vineri 14 lucrări, cuvântări de tot felul….mi-e rău! Gen: discurs funebru sau elogiu unei personalităţi… hahaha! am să caut pe net ceva modificabil… 🙂 Mea culpa!
    Week-end frumos să ai!

  12. iti tin pumnii!
    si week-end frumos pt. toata lumea! cam greu cu vremea asta gri, da’ om vedea daca si vremea e modificabila… :))

  13. pentru unicornu’ rătăcit – în loc să-mi văd de studii (hahaha!) am ascultat şi disecat noul album U2… merită ascultat într-o seară de sâmbătă sau o duminică mohorâtă… 🙂

Leave a Reply to miruna Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *