pasăre sau…păsărică?

Temele fierbinţi ale momentului sunt legate de tot felul de personaje umflate cu pompa sau scoase de sub unghii de tot felul de jurnalişti şi redactori ajunşi şi ei în jenanta ipostază de vedetuţe sau starlete făcătoare de celebrităţi trecătoare. O lume ameţită şi ameţitoare, lumea în care la Balc se vânează ca-n evul mediu, fotbalul se joacă cu valiza, tinerii la şcoală se fugăresc cu săbii ninja în loc să înveţe, oamenii dispar fără urmă, guvernele sunt compuse din politicieni oportunişti şi nu din specialişti, copii sunt vaccinaţi cu seruri experimentale, traficul este blocat, autostrăzile cresc cu un metru doi pe an, leul se prăbuşeşte în umbra economiei îndopate cu credite fără acoperire, ruşii se joacă cu robinetul de la gaz, în Gaza Hamasul anunţă armistiţiul prin intermediul rachetelor lansate asupra Israelului, Obama preia fotoliul de la Casa Albă, dar şi o Americă în plină criză…

„Magda – dispărută, Diana – ucisă, Tolea – infractor” – scria ieri seară pe ecranul de la OTV, erau şi fotografiile celor trei personaje într-o coloană pe toată partea stângă a ecranului, sus într-o bandă „ştirea senzaţională” a serii care zău n-am citit care era, jos încă două sau trei benzi, una cu ştiri, alta cu numere de telefon, alta cu sms-urile primite de la telespectatori, în partea dreaptă a ecranului era afişată grafica cu votul prin telefon al telespectatorilor legat parcă de dispariţia amintitei Magda…În puţinul spaţiu rămas pe mijlocul ecranului se desfăşura eternul „în direct” Dan Diaconescu, invitaţii şi colaboratorii săi. În colţul din stânga sus s-a mai găsit puţin loc pentru sigla postului şi undeva sub pozele amintite a mai fost înghesuită şi sigla emisiunii. Toată lumea vorbea deodată, erau şi două sau trei voci distorsionate prin telefon ale căror nume erau şi el afişat pe mijlocul ecranului… Nimeni nu înţelegea nimic, dar fiecare încerca să vorbească, să strige mai tare ca celălalt în timp ce Dan Diaconescu prezenta tabelul cu noua audienţă record înregistrată cu o noapte înainte. Am navigat mai departe liniştit că măcar misterul de acum câteva seri s-a lămurit: „Diana a fost sinucisă sau a fost omorâtă?”

Lăsând proştii şi prostiile la o parte, mă gândesc la modul cel mai concret ce înseamnă recesiunea. Vom avea parte de mai puţine starlete, filozofii de talk-show, specialişti ad-hoc sau trend-setteri oportunişti? Politicienii o să-şi vadă de treabă şi în sfârşit vom avea un Guvern funcţional şi un Parlament eficient? Vom muncii mai mult şi mai conştiincios? Cred că nimic din toate acestea… Şi mai cred că nimeni nu priveşte în mod serios problema. Nu că aş face-o eu sau am să o…fack. Da’ aşa, ca idee…
Cred că am ajuns în acest punct mort din cauza aroganţei cu care tratăm tot şi toate, superficialitatea cu care trecem peste ori ce. Nu are nicio legătură, da’ mi-am amintit: Isus sau Buda au arătat cu mii de ani în urmă soluţii alternative la actuala criză (probabil previzibilă) dar nici Creştinii, nici Budiştii nu i-au luat foarte-n serios şi au tratat cu…superficialitate problema.
E simplu să afirmi că nimeni din cei care ar fi putut face ceva, nu au făcut-o, dar eu întreb ceva mai simplu şi – în idioţenia mea remarcabilă – zic că de bun simţ: noi, noi ce am făcut? Fiecare din noi. Fiecare în adâncul său ştie răspunsul concret. Nimic. Să fim serioşi! Recesiunea pentru mulţi probabil înseamnă că nu o să mai comande pizza de pe internet, ci o să-şi facă din nou macaroane cu brânză singuri acasă. Iar cei care şi până acum au mâncat macaroane cu brânză făcută acasă, în cel mai rău caz o să o pună de o mămăligă. Mare brânză! Asta spuneam: nu tratăm problema serios şi nici nu o vom face.
Criza o să-i oblige pe unii dintre noi să lase maşina acasă când sunt nevoiţi să se deplaseze 1 km şi să ia tramvaiul sau să o ia pe jos. Cei care încă nu au al 3-lea televizor în bucătărie şi al 4-lea în baie, poate nu mai „prind” credit şi renunţă la idee. Poate nu voi mai fuma 27 de ţigări pe zi şi doar 19…Poate.
Cred că această criză este pozitivă şi necesară. Totul e să ştim ce să facem cu ea. Este momentul în care angajatorii ar putea să scape elegant de angajaţii leneşi, incompetenţi şi ineficienţi,  afacerile de carton o să dispară şi ele, este un moment în care după 19 ani s-ar putea face curăţenie.
Mă întreb doar câte din cele ce s-ar putea face se vor şi realiza? Oportunităţi am mai avut şi le-am ratat cu indolenţă. Şi o să mai ratăm câteva… suntem geniali la asta! Cred că putem vorbi liniştiţi despre un colaps moral. Problema este că doar o să vorbim şi de această dată, apoi schimbăm cu lejeritate programul din telecomandă.
Nu am crezut şi nu cred în soluţiile globale. Nu cred că vine nimeni nici să-mi facă treaba, nici să-mi rezolve problemele. Fiecare v-a fi nevoit să-şi înfrunte problemele şi să le rezolve. Cred că de asta ne şi temem cel mai mult…

Oare pasărea albastră a fericirii este o păsărică roz? Eu am stoluri…

29 comments on “pasăre sau…păsărică?

  1. Am impresia ca ai nevoie de un raspuns concret la intrebare. Te temi sa iei o hotarire? Afla ca si eu!Prima oara m-am intrebat anul trecut ce-i cu pasarica aia.Ce intzeleg eu prin asta.Am tras o concluzie….de ma luat naiba!Ce-am vrut si cea iesit nu seamana deloc cu realitatea.Treaba vine cam asa:te inhami la o carutza pentru ca asa trebuie si e normala chestia asta.Asa crezi!De fapt te duci la o partida de vinatoare vrei nu vrei!Nu singur ci alaturi de cineva.Acel cineva mereu vrea,mereu doreste iar tu mai ai timp sa te gindesti la ce doresti si tu?Neee…nu ai loc de asa ceva!Atunci stai si te intrebi daca te-a cunoscut vreodata sau a fost vorba doar de interese.Inainte se faceau nuntzi cu dar…acum se pun in plic valorile native ale unuia din miri si exploatate la maxim.Asta e adevarul adevarat!Profitorii au existat intotdeauna…chestia e sa te rupi de legatura cit a mai ramas ceva din tine.Fericirea nu e nici roz nici albastra.Pune-le pe amindoua impreuna si-ai sa vezi ce treaba buna si de calitate iese…

  2. pentru Rus Monica – crize globale, crize personale…o scară cu urcuşuri şi coborâşuri, un Babilon labirintic, decizii şi consecinţe, cum spuneam: ameţială.
    îmi mai dau câte o palmă, mai sorb din cafea şi-mi mai aprind o ţigară. gândesc cu voce tare. uneori prea mult, uneori – şi eu – prea superficial.

  3. nu mai stiu cine a spus – populatia creste in progresie geometrica si resursele in progresie aritmetica….pacat ca nu a spus nimic si despre celelelalte progresiii…..:))………o zi faina si hai inapoi pe netlog……..aici e mai complicat………..

  4. pentru prodan angelica – da…şi parcă proştii se înmulţesc pe cale artificială cum sigur au spus Paraziţii.
    Netlogul nu mai este ceea ce a fost şi prefer să păstrez distanţa pentru o vreme.
    Poţi primii mail legat de fiecare blog nou şi cred că eţti nptificată via mail şi de răspunsuri…
    Sunt avantaje şi dezavantaje, prefer să văd partea plină a paharului.

  5. Foarte serios articolul si provocator! Mi-a placut descrierea din “Povestea prostiei” (inspirindu-ne din Creanga), de la ZeroTV. În textul lui Creanga, dupa ce participa la ascendente episoade de prostie, personajul constata ca prostia nu are opreliste pe lumea asta… Cit despre criza, e generata cu buna stiinta de UNII… Si e meniul subliminal zilnic servit nouă de cei care, la alt nivel, ne prostesc, televiziunile mai fitzoase decit canalul citat….

  6. mai grave decît recesiunea economică (fie vorba între noi, e doar un alt nume al unei realităţi cu care suntem obişnuiţi), sunt recesiunile de alt calibru. sau, mai degrabă derivele… sufletească, cea a principiilor, ca şi bombonica de pe tortul de parastas – comunicarea!

    îţi respect alegerea în legătură cu netlogul.
    sunt şi alte spaţii în care poţi arăta cine eşti, poţi să scrii şi să răspunzi la comentarii.
    foloseşte netlog doar ca o poştă, ceea ce, clar din cauza administraţiei defectuoase! a devenit pentru cei care suntem acolo pentru socializare, mai ales.

    baftă şi spor, sport în toate cele:)

  7. pentru dumitruagachi – îmi plac provocările. în schimb nu-mi place ce se întâmplă în şi cu presa noastră… blogger-alea pare un mic refugiu spre independenţă, dar nu ştiu dacă este şi o soluţie.
    Vorbeam cu un prieten că noi am fost “nişte păduchi” tot timpul, am prins România de la coada la lapte, prin mineriade până astăzi, practic, din criză-n criză: suntem vaccinaţi.

  8. pentru liloo – am amintit colapsul moral. şi am scris nu o dată despre asta şi probabil am să mai scriu…
    despre netlog am scris şi vorbit suficient pe…netlog.

  9. pentru flyaway – nu cred că bătaia şi raiul se-nrudesc. înţelepciunea bătrânească o mai calcă-n strachină să justifice apucăturile înpământenite… opium pentru mase! hahaha

  10. pentru Nicole – am scris într-un blog despre întrebări şi răspunsuri, e undeva pe aici… Trăim exact aşa cum am ales să trăim, nimeni nu ne poate opri dacă obtăm să ieşim iar în stradă, treaba e, vrea cineva să-şi mai asume acest risc sau…merge şi aşa rău?

  11. Attila,cine mai iese in strada? si pentru ce sa mai iesim? sa murim ? si sa se formeze o alta gasa pe care trebuie s-o imbogatim? mi-e lehamite!

  12. pentru Nicole – ai dreptate şi nu ai…fiecare lucru îşi are reversul, totuşi cred că mai sunt oameni de valoare, oameni cinstiţi, oameni care au ceva şi pentru ceilalţi, nu toate gândurile exclusiv pentru ei.
    se pot da legi clare şi se poate impune şi respectarea lor. noi avem legi ambigue şi nici aşa, nimeni nu le respectă…etc, etc, etc…

  13. mă feresc de cuvinte mari şi goale, precum colaps sau moral – morală.. prefer să cred că aceasta din urmă are un înţeles personal mai întîi, apoi unul principial…
    iar aici mă refeream la altceva decît la moral 🙂

    dacă sunt de acord cu ceea ce scrii, cum să comentez? doar să spun: de acord..subscriu? sau doar să citesc?

  14. pentru liloo – nu ţin să fi de acord cu mine, nici tu, nici în general cei care mă citesc. ar fi nasol să fim mereu de aceeaşi părere… m-am exprimat cu acel “colaps moral” în sens generic, cred că s-a înţeles…
    mie îmi place comunicarea, aştept comentariile.

  15. bine, brush
    s-a înţeles
    nu înţeleg de ce nu pot să nu fiu de acord cu tine, dacă asta cred?
    *ah, comunicarea!!!*… cum sună finalul minunatului film cu paul newman – hombre 🙂

    încet-încet, vei avea cititori şi aici!
    o seară frumoasă şi blîndă

  16. pentru liloo – n-am văzut şi n-am tratat “chestia” asta niciodată ca pe un concurs de popularitate…
    n-am zis să nu fim de acord, ci că uneori din contradicţiile argumentate se naşte progresul…hahaha.
    o seară liniştită…cu cântec de păsărele. hahaha

  17. ai nervi pentru aşa ceva!
    eşti pe drumul cel bun
    mai ales războiul creează condiţii pentru progres!
    pacea colapsează din cînd în cînd, aşa..de amorul artei 😛

  18. pofta (de chef) vine mîncînd (pămînt) 😛
    nu o cotrazice, că o ştiu de la bunica… cîte lupte am dussss!
    completările, aparţin nepoatei bunicii mele

  19. abia acum am facut notificarea pt mail……….ok ,tu decizi unde ramai……..te gasim noi………o seara faina !

Leave a Reply

Your email address will not be published.