nimic despre sex (2 şi tot restul)

Social Buttons by Linksku

Stăm faţă-n faţă goi pe pat. Ard lumânărele împrăştiate parcă anapoda prin dormitorul învăluit în aroma discretă a beţigaşelor. Ne atingem doar din priviri şi încerc să detectez parfumul pielii tale urmând fiecare curbură, fiecare rotunjime şi fiecare umbră a trupului tău. În fundal se pierde în surdină o muzică abstractă, simt doar uşor un ritm care pulsează balansat şi îmi armonizez respiraţia cu acest tempo. E un dans tăcut al simţurilor, al percepţiei subtile. Mă rătăcesc prin părul tău, cobor încet pe sprânceană, încerc să cartografiez fiecare firicel din iris şi poposesc în final pe buzele tale. Îmi este sete. Vreau să te pătrund

Sper că aţi venit „înarmaţi” cu tuburi de frişcă, ciocolată, măslina din Martini, cu ardei iute, miere, banane, şampanie,vişini şi ce vă mai trece prin cap după vizionarea secvenţei cu pricina din „9 săptămâni jumătate”…

Păşesc vioi pe foşnetul zorilor în obscuritatea ciocolatie. Coridoare, uşi, umbre, şoapte şi chemări, mâini şi mângâieri, parfumuri colorate…ameţitoare trezire într-un vis rupt parcă dintr-o bucată de mătase. Pielea ta. Podeaua este alunecoasă, mă trezesc pe tavan, excitat, calc pe bec, evident, cad să am de unde să-mi ridic privirea spre sânii tăi. Încerc să îi ating, îmi tremură mâinile, gravitez cu palmele în jurul lor, apoi parcă împins de la spate le ating în trecere accidentală, parcă aud oftatul mut, simt tresărirea şi mă năpustesc însetat cu buzele asupra lor. Mâinile nu mai sunt timide şi explorează spatele tău gol şi degetele rătăcesc cu obrăznicie pe fiecare curbură şi în fiecare….hm…hm…hm… Tovarăşi, tovarăşe! Să revenim!

Dacă în iubire nu am reuşit să ajungem la un numitor comun – din fericire! – să vedem ce ne facem cu sexul… Să rectific? Ce mă fac eu cu al meu? Ha ha ha. Cu toate încercările modernist liberale de a dezmorţi acest subiect, există o anume fobie faţă de sex. „Nimic despre Sex”, taburi…sex…un cuvânt inocent? Am realizat că mai sunt cu certitudine oameni care „fac amor” cu ruşine, cu becul stins… Şi nu vorbesc din auzite, am întâlnit femei care au insistat să sting lumina. Şi nu era o adolescentă sfioasă, ci o femeie măritată…
Implicarea bisericii (creştine) în dormitoarele oamenilor a indus şi ideea sexului murdar, degradant şi ruşinos. Omul a fost convins că sexul este ispita şarpelui iar plăcerea este vulgară. Reprimarea sexualităţii naturale conduce la frustrări. Apar coşurile pe faţă şi în mod absurd, cine are mai multe coşuri, strigă mai înverşunat împotriva depravării şi condamnă mai abitir decăderea morală şi vulgaritatea erotismului.
Mă bucur că am depăşit evul mediu, nu ardem femei pe rug, nu le forţăm să poarte centuri de castitate cât plecăm noi la pescuit cu băieţii, dar nu pot ignora nici faptul că subiectul cu cât pare mai frecvent şi mai liber abordat, cu atât se dovedeşte că este tabu. Conservatorism şi liberalism. Religie şi Sex…
În vremea lui Augustus (63-14 î. Hr.) s-au promulgat legi ce defineau coitus illicitus împreunarea unui bărbat cu o femeie liberă (necăsătorită) şi fapta era considerată delict. Am citit nu odată despre declinul căsniciei ca instituţie. Mulţi dau vina pe sex şi infuzia excesivă de liberalism. Cu toate acestea mai sunt oameni, mai ales femei, care se căsătoresc virgine. Iar nu vorbesc din auzite, prima mea soţie a fost mai tânără decât mine cu 11 ani şi era virgină. Cârcotaşii sunt liberi să dezvolte fantezii pe marginea divorţului, abia aştept să aflu şi eu motivele de la experţii în viaţa conjugală şi a problemelor cuplului să-şi etaleze imaginaţia şi cunoştinţele, dar pe lângă divergenţe provenite inevitabil din diferenţa de vârstă, unul din motive a fost evident şi curiozitatea partenerei de a cunoaşte şi acumula alte experienţe. Şi este absolut normal şi firesc. Să nu mă mai explic aiurea-n tramvaiul roz mâine, pe scurt, după un an de căsnicie fata a plecat într-o ţară îndepărtată să facă bani şi după circa doi ani am divorţat în mod civilizat şi inevitabil. A reprezentat-o o avocată chiar simpatică şi pot spune că m-am însurat cu o fată şi am divorţat de alta, ha ha ha.
Vorbind totuşi puţin şi la modul (mai) serios, despre asta pomeneam ieri: într-o relaţie fiecare vine cu propriul său bagaj de experienţă, de cunoaştere, de aşteptări, de educaţie dar şi de frustrări, convingeri şi probleme. Cred că avem tendinţa ca într-o primă fază a relaţiei să ascundem problemele şi frustrările iar acestea ieşind la suprafaţă pe parcurs să conducă la dezechilibrele din comunicarea dintre parteneri. Şi mai cred că facem asta fiindcă nu avem curajul să ne înfruntăm propriile probleme şi partenerul devina ţinta perfectă în care să aruncăm cu problemele noastre. Nu, nu vreau nici să generalizez, nici să teoretizez chimia cuplului… Cum suntem profund diferiţi la nivel individual, aşa şi relaţiile noastre de cuplu diferă, dar tot aşa sunt convins de faptul că toţi avem probleme nerezolvate la nivel individual care pot fisura oricând o relaţie. Cred că baza unei relaţii se construieşte pe o bună auto-cunoaştere, pe o cunoaştere reciprocă şi pe respect. Modelul tradiţional de căsnicie „p.n.v.” este o imbecilitate profundă dar împământenită. Am mai vorbit despre asta, cred că reformarea convingerilor şi al instituţiilor sunt singurele ieşiri din declin. Faptul că Bisericile Creştine tradiţionale în continuare au o atitudine medievală faţă de sex şi sexualitate nu servesc interesele nimănui şi cu atât mai puţin cele al individului. Respectarea unor tradiţii împotriva firii nu rezolvă, ci dimpotrivă, abrutizează crizele. Nu doresc să aduc elogiu desfrâului, dar da, cred că experimentarea sexualităţii, aprofundarea şi cunoaşterea propriei noastre sexualităţi, ne serveşte atât nouă cât şi relaţiei în care suntem sau vom fi implicaţi. Şi părerea mea este că practica trebuie să preceadă teoriei.
Relax… are.

Am lămurit că nu vom lămurii nimic niciodată. E cel mai bun, cel mai firesc punct de plecare. Ştiu că nu destinaţia contează, ci experienţa drumului parcurs. Când ne este sete bem, când ne este foame mâncăm, de ce n-am iubii la fel de firesc? Nu odată constat că mă omoară teoria şi nu mai apuc să trec la practică. Ideologizare excesivă, prea multă dogmă şi lipsă acută de ritual. La unele animale, ritualul de împerechere este majestuos. Cred că la capitolul de dogmă stau defectuos, dar trăiesc şi respectă o dogmă naturală, fluidă, cursivă. Omul în deşteptăciunea sa, a dezvoltat prea multe dogme şi a neglijat ritualul: esenţa. Gândul netransformat în energie, în mişcare, este un gând mort.
Calea bătută sau poteca necunoscută? Poţi alege Isus, Buddha sau Mohamed, poţi îmbrăţişa o dogmă, dar poteca ţi-o vei bate singur. Aşa e în credinţă, aşa e în iubire, în dragoste şi în tot ce facem aşa ar fi natural să fie. Asta încerc eu cu viaţa mea, chiar de nu-mi iese tot timpul. Şi am ajuns la altceva ce vroiam să vă spun: cred că majoritatea problemelor dintr-un cuplu provin din problemele nerezolvate ale individului. E o constatare care pleacă de la mine, din mine, din experienţa mea. Într-o relaţie fiecare vine cu pacheţelul său mai mare sau mai mic, mai aranjat sau mai vraişte. Când „rufele” celor doi se amestecă, problemele ies la suprafaţă. Dacă la nivel individual nu ai rezolvate problemele, în cuplu ele doar se vor agrava.
Ce facem noi aici? Ce căutăm în virtual? Eu cred că toţi cei care pierdem prea mult timp în faţa monitorului, avem probleme. Şi spun asta iar plecând de la mine. Nu am să generalizez, nu ar fi corect, dar am întâlnit prea puţini oameni relaxaţi să am o altă părere. Şi când spun probleme, nu mă refeream strict sau neapărat la dragoste/iubire… Dar toţi căutăm sau fugim de ceva…acesta e sentimentul meu. Poate mă înşel…aştept urechelile.
Dar când trecem la…sex?

Dacă lumea este reală, trupul este real; dacă lumea este sacră şi trupul este sacru. Filozofia şi mai ales Religia Europeană vede lumea ca fiind profană, separă violent trupul de spirit şi obţine un om cu sufletul mutilat. Paradoxal, construim temple din piatră şi măcelărim lăcaşul sufletului, propriul nostru trup, parazitând-ul cu noţiuni, teorii, etichete şi standarde aşa zis morale. Doar la auzul cuvântului Tantra omul se gândeşte la orgii sexuale şi nu la senzualitate şi spiritualitate. Judecăm, lipim uşor etichete şi punem răul în faţă. Răul? Vedeţi ce uşor se aruncă cu definiţii şi cuvinte?
Pac! Acest lucru este rău şi imoral! Să vă dau un exemplu:
Doi plus doi fac patru. Cerul este albastru. Tantra este o formă de sex în grup organizat. Gabon este în Africa. Isus este bun. O mână are cinci degete.
O înşiruire aparent corectă de „adevăruri” chiar dacă unul (Isus este bun) este un adevăr relativ şi unul (cel cu Tantra) nu este un adevăr ci o inexactitate plasată cu premeditare. Cam la modul acesta suntem sistematic induşi în eroare şi dezinformaţi. Totul e atât de incredibil de simplu! Educaţia pe care o primim este una defectuoasă, suntem învăţaţi să ne reprimăm sentimentele şi „pornirile”. Suntem stimulaţi să învăţăm ruşinea. Este corpul nostru ceva urât şi de care să ne ruşinăm? Este reprobabilă dorinţa? Nu pot accepta aceste lucruri, cu toate că vă garantez, am fost şi eu educat conform normelor şi standardelor general acceptate.
Mişcarea feministă nu a reuşit să elibereze femeile, doar le-a masculinizat. Femeia modernă poate să înjure, poate să aibă slujbe care nu cu multă vreme în urmă erau exclusiv bărbăteşti, dar în pat marea revoluţie se încăpăţânează să apară. E absurd, dar exact unde bărbatul şi femeia ar avea şansa să fie parteneri egali, adică în intimitatea dormitorului, fix acolo prăpastia între sexe se măreşte şi femeii i se aminteşte direct sau subtil statutul şi…locul la cratiţă. Războiul sexelor, războiul din dormitor…spuneţi-i cum şi ce vreţi, dar există şi-l simţim pe pielea noastră. Ce nu pricep este, cărui bărbat îi convine modelul de femeie supusă şi plină de inhibiţii?!

Am auzit de multe ori bărbaţi spunând că ştiu ce îşi doresc femeile, cum auzim des şi fraze tipizate precum toate femeile sunt c**ve şi toţi bărbaţii porci. Eu nu ştiu ce se înţelege nici prin c**vă, nici prin porc şi nici ce-şi doresc toate femeile nu ştiu. Uneori nu ştiu nici ce-mi doresc eu, dar să mai ştiu ce-şi doreşte altcineva?! Învăţ să-mi accept instabilitatea, încerc să-mi înţeleg fluctuaţiile şi mai presus de toate vreau să mă accept aşa cum sunt ca în final să fiu acceptat.
Sunt o curvă. Probleme Gogule?

Sexul este o formă de comunicare non-verbală, un transfer de emoţii, o sublimă cale de eliberare, este un subtil schimb de fluide şi energii, o formă plăcută de cunoaştere. Nu este necesară ritualizarea copulaţiei pentru ca sexul să devină Tantric sau Magic. Este suficient să ne acordăm reciproc atenţie. Aici intervine autocunoaşterea amintită ieri, dorinţa şi deschiderea pentru a cunoaşte şi a fi cunoscuţi. Considerând sexul ceva pur şi strict fizic, practic închidem calea comunicării şi a schimbului emoţional şi energetic dintre parteneri. Nu, nu sunt tata Guru şi nu intenţionez să vă învăţ sau să vă dau sfaturi legate de viaţa şi activitatea sexuală. Încă explorez şi experimentez
Time out! Trec direct la ţigara de după să nu produc şi să nu sufăr o altă dezamăgire. Sunt un păcătos stimate Doamne şi Domnişoare, ne vedem în Iad… Îmi daţi vă rog şi mie ID-urile Dumneavoastră de mess?

2 comments on “nimic despre sex (2 şi tot restul)

  1. Ce as mai putea spune dupa ce am citit aici? Multe!
    Cel mai important cred ca ar fi: nu exista “suflet”fara trup, nu poti ajunge sa cunosti, sau sa afli despre”simt”, daca , mainile, pielea, respiratia, dorul, nevoia si poate chiar”nebunia”…nu se vor contopi cu…”o alta”, cea la care speri, visezi, care te face sa vibrezi si in miezul zilei, sau cand noaptea se apropie si perna{doar ea} iti este tovaras de dor si suferinta. Ajungi sa te intrebi: asta este viata mea?…sau: pentru ce traiesc?…sau: de ce nu pot ravasi nici macar pentru “o clipa”drumul greu si anevoios pe care am pornit….doar privind, plin de rusinea “dezgolirii”. Vorbim despre sex…?…As prefera sa vorbim despre apropierea minunata a inceputului…sexul este doar un act ce completeaza aceasta minune. Este o minune, nu? Nu trebuie sa ne fie rusine de dorintele noastre, sau de puterea daruirii! Din pacate totul este interpretabil. Oamenii, toti, privesc dincolo de”momentul minunat” si lasa un gust amar dupa ce intorc spatele. Cata durere! Oare de ce ne multumim doar cu”putinul”?

  2. No comment… e ciudat… Pe masura ce citeam, “vedeam” ceea ce urmeaza inainte sa ajung acolo. Intrebarea este: si daca textul asta ar fi fost scris de o femeie? Sa te tii atunci comentarii…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *