ecou şi distorsiune

Soneria parcă se smulge din perete, sfâşie încăperea în două şi se înfige cu sete în conştiinţa somnoroasă, întinsă de-a curmezişul pe plapuma pufoasă. Corpul transpirat se cutremură, se răsuceşte, cu o mână apucă de plapumă şi cu cealaltă trage de conştiinţă. Este o ultimă încercare disperată de a se scufunda înapoi în somnul deşelat, înapoi în vârtejul viselor alunecoase şi incerte. Sunetul este o înţepătură: ochii se deschid, lumina îneacă subconştientul şi inundă camera, vecinii de la doi, casa scărilor şi se revarsă peste tot cartierul.
Soneria n-are zi liberă? Măcar duminica… Deschid ochii şi ştiu că este luni. Decalaj fatal.

Foaia albă tremură la vederea creioanelor ascuţite cu migală. Stau aliniate ordonat, gata de atac, pregătite să străpungă pagina inocentă. Va curge…multă cerneală. Cafeaua îşi flutură aroma prin aerul des al camerei. Dimineţile par trase la indigo, sunt umbroase, răvăşite şi paşii ameţiţi calcă acelaşi traseu bătătorit: baie – bucătărie. Drum nemarcat. Periculos la ore matinale. Fum fără foc? Organismul ţipă după nicotină.

Realitatea este o fractură. Frânturi din tăcerile noastre. O crăpătură printre frunzele arse. Un ultim strigăt. Ce culori! Găsesc o gaură înţepată cu acul în cer, un tunel de la mine către tine…unde eşti? Alunec. Adulmec. Rumeg. Fumeg.

Cad. Cuvinte crude. Sau cad cuvinte. Crude.

vis

abis

tăcere

plăcere

nu cere

alerg aleg mă leg şi neg

ascult ascund desculţi şi-n fund

topit orbit şi dezlipit – golit

o ploaie rece ş-un foc mocnit

nu te-am iubit

nu m-ai iubit.


Golul muşcă cu sete, coaja mărului cedează sub cleştii dinţilor şi zeama se împrăştie prin sertare. Canapeaua este goală, confesiunea se lasă aşteptată. Dezvăluirile incendiare mă lasă rece. Cercurile se rotesc singure, ameţesc şi se lovesc zgomotos de gresia de pe holul spitalului. Se sparg în milioane de frânturi şi se risipesc ca vorbele goale. Trezire legată de o targă. Pastila amară a disperării.

Un fluture se zbate printre picăturile de ploaie…Unde dorm fluturii? Ia umbrela mea. Sau ia-mă în braţe!

Tăcerea nu spune nimic astăzi. Soneria a adormit la loc cu satisfacţia lucrului bine făcut. Am ameţit. Vreau o aspirină!

2 comments on “ecou şi distorsiune

  1. Eu pot să te fac lung şi subţire
    să-ţi torc norocul în două-trei fire
    să te leg şi să te dezleg de cuvinte cu sfoară
    până în zori toţi fiorii să-ţi moară
    de moarte bună. Să te iau de bărbat
    să te dansez până în zori cu păcat
    să-ţi ţes nopţile una de alta cu mine
    să te fac luntre şi punte, ştii bine
    Eu pot să te-alung apoi cu un suspin
    cu un cântec păgân şi o floare de crin
    prea curat , prea curat, prea curat
    pentru umbra virilă a ta de bărbat.

  2. posologia presupune:
    * aruncat bateria …soneriei sau dat cu ceasu’ de pamant;
    * categoric pat pentru trup, constiintei fiindu-i infinit mai bine pe canapea;
    * demarcat drumul nemarcat cu o deviere de control. in balcon. (aici exista sanse in directia debarasarii trupului de niscaiva zdrente de constiinta sau, in ultima instanta, de sonerie);
    * tapetat, eventual noul drum, cu devalmasia foilor virgine; la o adica…
    fractura doare
    mai e timp oare
    din realitate
    niscaiva soapte
    sa-ncerce usor
    un mic…omor
    intr-un tunel
    sau din …penel
    gand asasin
    de fiori plin
    si-o fluturare
    ne’nselatoare…
    focul se stinge
    ploaia il…plange.
    ……….
    iti urla-n fata
    e dimineata!! 😛

    …asa ca, mai bine abordeaza o frectie la rece si impachetari la cald. statistic vorbind, s-au dovedit a fi cele mai eficiente.

Leave a Reply to Mirela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *